Parodontoza, denumită corect medical parodontită, este o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile ce susțin dinții. Spre deosebire de o carie, care afectează în primul rând structura dintelui, boala parodontală atacă gingia, ligamentele și osul din jurul rădăcinilor.

Problema este că parodontoza poate evolua mult timp fără durere evidentă. Din acest motiv, mulți pacienți ajung la medic atunci când observă deja retragerea gingiilor, mobilitatea dinților sau modificări ale mușcăturii.

Cu cât boala este descoperită mai devreme, cu atât există mai multe posibilități de control și de păstrare a dinților naturali.

Care este diferența dintre gingivită și parodontoză?

Gingivita este forma timpurie de inflamație a gingiilor. Apare frecvent din cauza acumulării de placă bacteriană la marginea gingiei.

În această etapă, gingiile pot fi:

• roșii;
• umflate;
• sensibile;
• predispuse la sângerare.

Gingivita nu înseamnă automat parodontoză și, atunci când este tratată la timp, poate fi reversibilă.

Parodontita apare atunci când inflamația se extinde mai profund și începe să afecteze structurile care susțin dintele. Pot apărea pungi parodontale, pierdere de os și, în stadii avansate, mobilitate dentară.

Care sunt primele semne ale parodontozei?

Boala parodontală poate începe discret. Printre semnele timpurii se numără:

• gingii care sângerează frecvent;
• gingii roșii sau umflate;
• respirație urât mirositoare persistentă;
• sensibilitate gingivală;
• retragerea ușoară a gingiilor;
• senzația că dinții par mai lungi;
• spații noi care apar între dinți;
• acumulare frecventă de tartru;
• disconfort la masticație.

Sângerarea repetată nu trebuie considerată normală. Dacă observi sânge aproape de fiecare dată când te speli pe dinți sau folosești ața dentară, este indicată o evaluare.

Ce înseamnă retragerea gingiilor?

Retragerea gingivală apare atunci când marginea gingiei se deplasează și expune o parte mai mare din suprafața dintelui sau chiar din rădăcină.

Pacientul poate observa că dinții par mai lungi decât înainte sau că apar zone sensibile la rece.

Retracția poate avea mai multe cauze, inclusiv:

• boala parodontală;
• periajul agresiv;
• poziția dinților;
• traumatismele locale;
• anumite obiceiuri.

Atunci când apare împreună cu sângerare, tartru abundent sau mobilitate dentară, este important să fie evaluată pentru a exclude o problemă parodontală.

De ce apar pungile parodontale?

Într-o gingie sănătoasă, țesutul aderă strâns în jurul dintelui.

Pe măsură ce inflamația avansează, această atașare se poate pierde, iar între dinte și gingie apare un spațiu mai profund, numit pungă parodontală.

În interiorul acesteia se pot acumula bacterii și tartru, iar curățarea cu periuța obișnuită devine insuficientă.

Medicul poate măsura adâncimea acestor spații cu ajutorul unei sonde parodontale. Măsurătorile, alături de examinarea clinică și radiografii, ajută la stabilirea severității bolii.

Dinții mobili sunt un semn de parodontoză?

Da, mobilitatea dentară poate apărea în stadiile mai avansate ale bolii parodontale.

Pe măsură ce osul și ligamentele care susțin dintele sunt afectate, dintele poate începe să se miște.

Pacientul poate observa:

• că un dinte pare instabil;
• că poziția dinților s-a schimbat;
• apariția unor spații noi;
• modificarea mușcăturii;
• disconfort la mestecat.

Mobilitatea nu trebuie ignorată. Cu cât se intervine mai repede, cu atât există mai multe șanse de stabilizare a situației.

Parodontoza doare?

Nu întotdeauna.

Acesta este unul dintre motivele pentru care boala poate trece neobservată. În multe cazuri, pacientul nu simte durere importantă până în stadii avansate.

Pot exista însă:

• sensibilitate gingivală;
• disconfort la mestecat;
• durere în perioadele de inflamație acută;
• sensibilitate dentară asociată cu retragerea gingiilor.

Faptul că nu există durere nu înseamnă că gingiile și osul sunt sănătoase.

Ce favorizează apariția parodontozei?

Principalul factor este acumularea plăcii bacteriene, dar există și alți factori care pot crește riscul sau agrava evoluția.

Printre aceștia se numără:

• igiena orală insuficientă;
• fumatul;
• controalele stomatologice rare;
• diabetul insuficient controlat;
• predispoziția genetică;
• anumite modificări hormonale;
• stresul;
• unele medicamente;
• acumulările mari de tartru.

Fumatul este deosebit de important deoarece poate masca uneori sângerarea gingivală și poate contribui la progresia bolii.

Cum se diagnostichează parodontoza?

Diagnosticul nu se bazează pe un singur simptom.

Medicul poate efectua:

• examinarea gingiilor;
• măsurarea pungilor parodontale;
• verificarea mobilității dinților;
• evaluarea retracțiilor;
• radiografii pentru aprecierea nivelului osos;
• analiza factorilor de risc.

Este important să se diferențieze gingivita de parodontită și să se stabilească severitatea bolii înainte de alegerea tratamentului.

Cum se tratează parodontoza?

Tratamentul depinde de stadiul bolii.

În formele timpurii pot fi suficiente:

• îmbunătățirea igienei orale;
• detartrajul profesional;
• curățarea spațiilor interdentare;
• controalele periodice.

În boala parodontală mai avansată pot fi necesare proceduri de curățare subgingivală, cunoscute și ca detartraj și planare radiculară, precum și tratamente parodontale suplimentare.

Scopul tratamentului este reducerea inflamației, controlul bacteriilor și încetinirea sau oprirea pierderii țesuturilor de susținere.

În anumite cazuri pot fi necesare și intervenții chirurgicale parodontale.

Se poate vindeca parodontoza?

Gingivita poate fi reversibilă.

Parodontita, în schimb, produce pierdere de os și atașament care nu se reface spontan. Tratamentul urmărește controlul bolii, stabilizarea țesuturilor și prevenirea progresiei.

Pacientul are un rol esențial. Igiena zilnică corectă, controalele regulate și ședințele de întreținere sunt importante pentru menținerea rezultatelor.

Ce se întâmplă dacă parodontoza nu este tratată?

Boala poate evolua către:

• retragerea accentuată a gingiilor;
• pierderea osului;
• mobilitatea dinților;
• migrarea dinților;
• dificultăți la masticație;
• pierderea dinților.

În stadii avansate, tratamentul devine mai complex, iar uneori anumite dinți nu mai pot fi păstrați.

De aceea, intervenția timpurie este mult mai importantă decât așteptarea apariției durerii.

Cum poți preveni boala parodontală?

Prevenția începe cu o igienă orală corectă.

Este recomandat:

• să te speli de două ori pe zi;
• să cureți zilnic spațiile dintre dinți;
• să folosești o periuță cu peri moi;
• să efectuezi detartraje la intervalele recomandate de medic;
• să mergi la controale periodice;
• să eviți fumatul;
• să tratezi gingivita din stadii timpurii.

Frecvența controalelor și a igienizărilor trebuie adaptată fiecărui pacient, mai ales dacă există deja boală parodontală.

Când trebuie să mergi la dentist?

Programează o evaluare dacă observi:

• sângerări frecvente;
• gingii retrase;
• dinți care par mai lungi;
• respirație neplăcută persistentă;
• mobilitate dentară;
• spații care apar între dinți;
• secreții la nivelul gingiei;
• schimbări ale poziției dinților.

Nu este recomandat să aștepți până când dintele începe să se miște.

Parodontoza poate fi controlată dacă este descoperită la timp

Parodontoza este o afecțiune cronică, dar evoluția ei poate fi controlată prin tratament și monitorizare.

Primele semne pot părea minore, însă sângerarea frecventă, retragerea gingiilor și acumularea de tartru nu trebuie ignorate.

Dacă observi modificări la nivelul gingiilor sau ai fost informat că ai boală parodontală, programează o evaluare la DentalResQ. Un diagnostic corect și un plan de tratament realizat la timp pot ajuta la protejarea gingiilor, osului și dinților naturali.